Chiar dacă mașinile au conturat o istorie bogată până acum, iar tehnologiile de ultimă oră ne dau o mână de ajutor în situațiile de criză, elementul care a asigurat dintotdeauna armonia șoselelor a fost deținerea permisului de conducere.

Prima mașină a adus după ea și primul act de acest gen, un livret. Nu presupunea un test scris sau practic, care să aibă la bază cunoștinte legate de legislația rutieră, ci doar permisiunea de a conduce un automobil zgomotos, cu toate că îi deranja pe locuitori.

Un astfel de livret se obținea mult mai ușor ca în zilele noastre, trebuia doar să-l ceri. De abia în 1903, a apărut primul test, în Prusia, iar acest lucru a deschis ochii industriei. În aceeași perioadă, Marea Britanie simțea nevoia unei legi care să-i organizeze pe șoferi: nu aveau voie să depășească viteza de 20 km/h. Totuși, un stat așa de respectabil a lăsat de dorit la capitolul șoferi cu acte în regulă. Primul test de conducere a apărut abia în 1934, iar accentul era pus mai mult pe abilitățile de mecanic. Germania a fost ceva mai responsabilă și a introdus obligativitatea permisului de conducere, din 1910.

Surprinzător este că, după cel de-al Doilea Război Mondial, încă puteam vorbi despre state care nu au luat măsuri la acest capitol, Belgia fiind ultima din Europa care a introdus actul… în 1977. Problema este că, încă există persoane în vârstă care șofează pe străzile belgiene și care nu au susținut niciodată un astfel de test. Nu cunosc reguli, semne de circulație sau indicatoare, iar din acest motiv, străzile belgiene au fost catalogate ca fiind nesigure.

În România, un prim document care să se referea la siguranța de pe drumuri a apărut după anul 1859 și se referea mai ales la cei care mânuiau trăsura: aveau voie să circule cu o viteză redusă, dar fără să stropească pietonii. După venirea Regelui Carol I, apar alte câteva reguli. Printre acestea și aspectul curat al conducătorilor, dar și unele care s-au păstrat acum. Farurile de astăzi țin locul felinarelor aprinse odinioară, iar benzina și motorina au înlocuit fânul, ovăzul și orzul. Tot în această perioadă, se introduce vârsta minimă de 21 de ani pentru conducătorii trăsurilor.

Sursa: historia.ro 

Interesant este că România se află printre primele țări care au cunoscut șoselele cutreierate de invenții cu autopropulsie. Încă din 1895, Bucureștiul era străbătut de două „camioane hibride”: aveau motoare cu aburi. Nu a trecut mult timp până când țara noastră s-a bucurat de primul automobil închis. A apărut în 1904 și avea un motor de 16 CP.

Cu 70 de ani mai devreme decât Belgia, România organiza primul examen auto, căci numărul mașinilor creștea. În acea perioadă puteam vorbi de 138 de automobile. Numărul este infim, comparativ cu cel mai recent raport, care arată că la final de 2018 s-a ajuns la 6,4 milioane de mașini, mai ales că eliminarea timbrului de mediu a adus un milion de mașini în ultimii doi ani.

În 1911, cursurile pentru șoferi țineau tot trei luni, însă importantă era viteza de reacție la accelerare și frânare. Știm deja că românii sunt creativi, cu un simț al umorului dezvoltat pentru orice domeniu, iar ca lucrurile să nu fie așa simple, la frânare, șoferului i se arunca un sac cu paie în fața automobilului. Dacă examenul se ținea într-un Vitara, funcția Dual Sensor Brake Support  ar fi detectat imediat pericolul, iar frâna s-ar fi activat singură.

Putem constata că regulile de circulație s-au înăsprit odată cu apariția numărului tot mai mare de mașini, examenul pentru obținerea permisului a devenit mai greu, iar numărul șoferilor a crescut și el. În 2015, erau în jur de șapte milioane de persoane cu permis de conducere în România, iar cele mai multe aveau între 31 și 50 de ani.

La final, îți lansăm o provocare:  haide să facem un TOP3 al celor mai importante reguli de circulație!